Timp de două ore, am reușit să uităm de telefon și de grijile de acasă. Am râs mult, ne-am jucat. De fapt, invers. Nu cred că e un egoism să-i oferim sufletului puțină voie bună, într-un mediu securizant. Dintre toate jocurile propuse, jocul ”reporterii și respondenții” a fost de departe cel preferat. Aparent un joc banal, în interiorul lui am observat cum fiecare dintre noi și-a exersat întrebări-cheie, personalitatea amuzantă sau serioasă, răspunsuri clare și pline de umor. De ce a fost așa de interesant? Pentru că ne-a permis să fim exact așa cum suntem și am descoperit că în fiecare dintre noi e un suflet de copil, dornic de a fi în compania altor suflete. Cred că jocul este o manieră practică, prin care am putea să răspundem ”altfel” provocărilor zilnice, sigur, punem ca întâietate rugăciunea, spovedania și lăsarea în voia lui Dumnezeu. Poate ar fi interesant, ca, în rezolvarea unei situații, să punem pe un scaun un bilețel cu ceea ce ar trebui rezolvat și să fim niște ”reporteri-respondeți”. Cu siguranță vom vedea alte perspective.
Cu bucurie,
Andreea Condei – O mămică